Odata cu aparitia televiziunii de ultra-inalta definitie s-au trasat si liniile directoare privind formatele care vor fi adoptate in viitor, culminand formatele de rezolurie 8K care se doresc a fi implementate pana in anul 2020.
In tabelul de mai jos este prezentat un sumar al formatelor de ultra inalta definitie – atat formatele implementate cat si cele propuse - avand totodata ca scop folosirea unei terminologii tehnice corecte.
Ratele de bit din tabelul de mai sus se refeta strict la continutul video (fara a lua in calcul informatia audio, sincronizare si metadata).
Pana in momentul de fata formatele de ultra-inalta definitie sunt reglementate de standardele ITU-R BT.2020 si grupul de standarde SMPTE ST 2036.
Utilizarea formatelor de ultra-inalta definitie atrage dupa sine noi cerinte care implica nu numai rezolutia imaginii, ci si gama dinamica ridicata a imaginii, a spatiului colorimetric extins si a frecventei ridicate de explorare pe verticala.
Gama dinamica ridicata (HDR = High Dinamic Range). Pentru imagini cu rezolutie atat de ridicata este necesara redarea mai apropiata de realitate a nivelelor de luminanta – traditional exprimate in cd/m2 - de la nivelul de negru pana la nivele de stralucire ce depasesc semnificativ gama dinamica a display-urilor actuale. Caracteristica de transfer electro-optica EOTF (Electro-Optical Transfer Function) a dispozitivelor de afisare va trebui sa indeplineasca cerintele HDR. Pentru redarea unui astfel de domeniu (care reproduce fidel detaliile din zonele intunecate ale imaginii) este necesara cuantizarea imaginii pe 10 sau 12 biti.
Frecventa ridicata de explorare pe verticala (HFR = High Frame Rate) este absolut necesara atunci cand sunt redate imagini cu continut ridicat de miscare (cum ar fi transmisiunile sportive). Pentru o redare fidela a miscarii sunt recomandate frecvente mai mari decat cele standard utilizate pana in prezent (ajungand pana la 120Hz conform ITU-R BT.2020).
Spatiu colorimetric extins (WCG = Wide Color Gamut) este necesar pentru reproducerea detaliilor de culoare cat mai apropiate de realitate. Pentru a realiza acest lucru, spatiul colorimetric permite redarea unor nuante de culoare care nu erau posibile in spatul colorimetric utilizat pentru rezolutiile HD.
